Definitie urat dex98

URÁT1, uraturi, s.n. Urare. – V. ura2.
URÁT2, urați, s.m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.
ÚRA1 interj. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra.
URÎ, urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ♢ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).